De multă vreme e foarte clar că mult trâmbiţata reformă a învăţământului e una ce are ca scop debilizarea, cretinizarea şi de ce nu, trecerea din regnul animal în cel vegetal a copiilor. Guvernanţii nu au nevoie de o populaţie inteligentă care să poată analiza (şi de ce nu penaliza) ceea ce, doar în interes propriu, fac ei acolo. De la Iliescu (vezi minerii) la Basescu (vezi pixelul albastru, scaderea numarului de parlamentari, etc), masele trebuie să fie tâmpe, credule şi precum turmele, controlabile.
Schimbarea permanentă a programei, presiunea în folosirea anumitor manuale, interzicerea temelor în exces şi penalizarea profesorilor dacă au corijenţi/repetenţi, anularea examenelor ( de admitere, trepte de liceu, etc) şi înlocuirea lor cu diverse teze unice, sunt câteva din metodele preferate pentru atingerea acestui scop.
Permanent, cu o tenacitate diabolică, meseria de dascăl este marginalizată, criticată, minimalizată şi acuzată pentru toate relele copiilor. Aruncă cu petarde, fumează etnobotanice, fac sex, se bat, se înjunghie… şcoala şi profesorii sunt primii acuzaţi. Parinţii si-au facut treaba: l-au conceput, l-au adus pe lume, l-au trimis la ţară, şi: la scoală cu ei!
Ei, să nu uităm, vor fi masa de manevră a copiilor politicienilor de azi.
Ultimul exemplu este folosirea copiilor din Hunedoara. Politicienii au dat câteva soluţii în funcţie de interesul fiecăruia. Opoziţia, care ştie foarte bine cum merge treaba în sistem (doar au fost şi ei la putere) au indicat corect: inspectorul şi directorul şcolii să fie destituiţi. Puterea, din alt interes, mai direct, spune: învăţătorul sau/şi profesorul să fie daţi afară. Cum să dea afară inspectorul sau directorul care a obligat profesorul să scoată copii la miting, că sunt oamenii lor, puşi acolo prin decizie politică. Cum să comenteze ceva dascălul atâta timp cat pâinea lui e 100% în mâna directorului?
In acest timp maşina de partid ca şi cea de făcut copii funcţionează la capacitate maximă.
,,Viitor de aur, ţara noastră are!”
Sile, dascăl de la ţară.