E? Te tentează?
Nicu
Intr-o tara disperata sa atinga raportul de 1 la 1 intre numarul de locuitori si cel de autoturisme personale, unde sosele sunt doar pe hartie iar soferii sunt doar cu putin sub nivelul pilotilor de formula 1, atasam o poza cu spatiul ocupat de 60 de oameni in trei situatii diferite. Suprapuneti aceasta situatie la traficul zilnic din Bucuresti si repede, ca si mine, veti ajunge la concluzia ca zilnic 2/3 din locuitori sunt in orice moment pe strada.
Nicu
Topul lucrurilor care mă uimesc permanent în trafic:
1. Maşinile mari cu şoferi ce nu se văd în scaune, dar deloc, nici măcar între spaţiul dintre scaun şi tetieră.
2. Numărul imens de cadavre de animale moarte pe şosele.
3. Fetele care nu reuşesc să ţină banda, dar cu o mână fumează şi cu una ţin telefonul la ureche.
4. Rablele tunate.
5. Bătrânii care traversează pe unde vor, cand vor, pe ce culoare vrea pielea lor zbârcită.
6. Să fi a doua, a treia maşină la semafor şi să nu apuci să treci.
Nicu
Izvorâtă direct din strafundul fiinţei sale, mediocritatea este poate cea mai definitorie trăsătură a românului de rând. Alături de dragostea de alcool, cheful de ceartă şi apetitul de găinării, mediocritatea însoţeşte românul mai credincioasă ca nevasta. Nici cu fidelitatea nu stăm prea bine, dar lăsăm asta pe altă dată.
Dau nas în nas cu un prieten din copilărie, mare amator de păcănele, filme şi femei uşoare, femei ce sunt platite de acesta în proporţie de 99,99% din cazuri cu bani de împrumut. Cum discuţia curge liber şi fără perdeaua impusă de prezenţa feminină în preajma noastră, se ajunge repede spre subiectul ,,bani”. Cum banii sunt doar o interfaţă ce mijloceşte accesul spre sex, următoarea haltă e deja fixată. Odată ajuns la subiect îl văd pe amicul meu cum se înfoaie şi porneşte într-o diatribă imposibil de stăvilit. Stiţi imaginile cu tzunami? E, aşa mă simţeam eu de expus în faţa lui. Motivul? Mediocritatea femeilor uşoare! Gestica, vehemenţa exprimării, expresivitatea feţei arătau cât de tare afectat era în acel moment de fenomenul dezbătut. Si oare de câtă vreme?
Concluzia: grav, dacă nici în cea mai veche meserie din lume nu putem să dăm dovadă de ceva elan, frenezie, abnegaţie sau implicare, ne-am dus pe copcă.
,,Dacă dau, frate, 100 de lei şi ea stă lemn ca nevastă-mea, unde a ajuns naţiunea asta? Ce naiba să mai aştepţi în viaţa asta de că**t? Dacă nici sexul pe bani nu mai e satisfăcător acum, aici, îţi dai seama unde am ajuns? “
Nicu